POEZIE

Böszörményi Zoltán
poet și prozator de limbă mahiară și română, membru al Uniunii Scriitorilor din România. Este deținător al Premiului literar Jozsef Attila (2012), cel mai important premiu acordat unui scriitor în Ungaria.

Maiestate neatinsă

Limba de piatră-n mine timpul o dezleagă,
Din nor desprinde-un grai, în clipe se așază.
Actul ce naște eul – taină cum mă leagă,
O măreție-n vorbă care curge trează.
 
Nevinovăția clipei – duioasă, neclintită –
Suflet ce-și naște sinele din aer mut,
Melancolia-i vagă, surreală, nesfârșită:
Măreție neatinsă – ca să te apăr, te-ascult.
 
Cine e liber, e sălbatic, neîndurător,
Și niciodată nu ajunge-n el deplin.
Tu taci… dincolo de tăcere e al tău fior?
 
Un duh ce respiră liniștea nu știe de chin,
Beția legăturii arde, te consumă,
Tot ce sfâșie-n viață – în tine se-adună.